PRIETENII

 "O lume alcătuită doar din oameni bogați e o lume săracă."

„Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în complexitatea lui, tribun, rapsod şi evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alţii, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexei Mateevici. Continuare la nivelul altui timp şi cu alte mijloace, dar o continuitate sui generis, ca început perpetuu...

Poezie de şoapte şi rememorări care s-ar vrea citită sau rostită în acompaniament de harpe şi flaute, în lumini catifelate, scăzute.

Între viaţă şi moarte, între pământesc şi astral – necontenit în căutarea unui echilibru –, poetul de la Chişinău e un centru de balans, o voce caldă care-şi reprimă accentele înalte. Efuziunile sale cheamă, în contrapunct, propoziţii în surdină, tăceri, elocvenţe, pauze.

Proiectată în orizont metafizic, trecerea în nefiinţă are în frumoasa Baladă cu Toma Alimoş gravitatea poemelor unui Blaga: a unui Blaga asediat”.

Constantin CIOPRAGA, Nicolae Dabija – o conştiinţă vizionar-patetică,
prefaţă la volumul Aripă sub cămaşă, Iaşi, Editura Junimea, 1991

„I-am citit, mai demult, poezia şi am analizat-o cu atenţie încercând să-i prind modelele şi stilul. Am remarcat fără dificultate că Dabija i-a citit bine pe marii poeţi, de la Eminescu la Nichita Stănescu, şi este la curent cu literatura europeană (din care a şi tradus). Este un «optzecist» care nu renunţă la tradiţia spirituală şi nu desparte biografia individuală de marea şi mica istorie. Crede că poezia are încă o misie socială şi naţională în epoca postmodernităţii şi că poetul trebuie să rămână, atunci când este necesar, o voce a tribului. Scrie, de aceea, despre neliniştile spiritului său, dar scrie şi despre tragediile, vechi şi noi, ale comunităţii din care face parte. Este prin aceasta un tradiţionalist, un poet nesincronic? Poate că este, dar ce înseamnă în poezie a fi tradiţionalist şi a fi modernist? Ce pot să spun aici, pe scurt, este că tradiţionalismul şi modernismul sunt concepte ideologice, nu estetice, şi că, în multe cazuri, ele se amestecă în poezie”.

Eugen SIMION, „Literatura şi Arta”, nr. 28, 10 iulie 2008

„Înverşunarea lui de a trăi din plin soarta luptătorului şi a artistului angajat e sublimată de jertfă şi sacrificiu, de ingeniozitate şi intransigenţă, de risc şi îndurarea propriilor sale izbânzi.

El renaşte mereu.

Mi-l reamintesc: e peste tot. Acum şi dincolo de angoasa şi avatarurile timpului trecător”.

Anatol CODRU, „Literatura şi Arta”, 9 iulie 1998

„În glasul acestui poet răzbate amintirea cântecului orfic. O blândeţe sfâşiată prelung străbate vocea lui Dabija ori de câte ori vorbeşte în public sau îşi rosteşte versurile. Sunt convins că această voce a contribuit la reînvierea sufletească a românilor basarabeni.

Lirica lui Nicolae Dabija este o poezie a legendelor şi Memoriei. Împotriva veacului peltic, mutilator al popoarelor, se ridică melodia verbului dabijian. Menade încrâncenate ar dori să-l sfâşie pe acest modest şi cuminte Orfeu al Basarabiei. Poate de aceea am şi scris aste rânduri, în speranţa că invidia ucigătoare va dispărea dintre fraţi”.

Theodor CODREANU, Basarabia sau drama sfâşierii, Chişinău, 
Editura Flux, 2003, pag. 217-233

„Un poet modern, în toată puterea cuvântului, un poet dintre cei mai proeminenţi de azi, este Nicolae Dabija.

Ochiul al treilea ne propune un tărâm al poeticului purificat de scoriile istoriei, oferă poetului o tribună sau un soclu care să domine prin vis şi viziunea suprafirească a artei lumea, să o transforme (sau măcar să încerce efortul acesta înfricoşat) în FRUMOSUL absolut, totuna cu BINELE şi cu ADEVĂRUL”.

Ion ROTARU, O istorie a literaturii române, 
vol. V, Bucureşti, Editura Niculescu, 2000, pag. 612-619

,,Romanul prezentat este salutat de critici și solicitat de cititori: ”Romanul lui Nicolae Dabija e un model de limbă românească. Semn că și-n Basarabia se scrie bine, iar pe alocuri și mai bine decât se scrie la București sau Galați. Basarabenii nu trebuie să aibă complexe: marea literatură românească se scrie și la Chișinău, ca oriunde în Țară unde creează maestru. Dacă românii cumpără cu sutele de exemplare aceeași carte înseamnă că asistăm la o revoluție în domeniul cărții, care trebuie să ne bucure.” – Ion Lazu, prozator și poet român

„Cel mai notoriu poet al promoţiei ’70 din Basarabia... îşi asumă patetic responsabilitatea comunitară şi morală, interzicând poetului „dreptul de eroare” şi punându-l în faţa urgenţelor istoriei. Misionar şi elegiac, Dabija a transformat poemul într-o armă a renaşterii naţionale, lăsându-şi ca registru de rezervă, pe lângă cel preeminent – declamatoriu şi patetic, unul de sublimare a stărilor lăuntrice, de decantare a confesiunii în viziune”.

Alexandru CISTELECAN, Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, 
coordonat de M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Bucureşti, 
Editura Albatros, 2000, pag. 231-233

„La 60 de ani, Nicolae Dabija, eşti un copil neliniştit al secolului şi al întâmplării; continui să lupţi pentru limba ta strămoşească şi asta nu e un lucru întâmplător. Crezi într-un Dumnezeu care este al basarabenilor şi al întregului popor român urgisit. Scrisul tău nu a îngenuncheat, nu a făcut compromisuri niciodată, acelaşi car olimpian, aceeaşi claritate, aceeaşi exactitate în aprecierea faptelor. Aceeaşi acurateţe, aceeaşi frumuseţe a limbii noastre literare, una şi nedespărţită”. Viorel DINESCU